coperțile din piele le atingem

și ne declarăm mulțumiți

paginile din noi rămân necitite

și ajungem în biblioteca pământului

devorați de viermii atotștiutori

rămânem alfabetul de oase

pe care urmașii îl pronunță cu frică

atâta frică încât

de la facerea lumii și până la sfârșitul ei

nu vor învăța să spună mamă

pe limba morților

nu vor învăța să spună tată

pe limba lui Dumnezeu

tot ce au făcut pe parcursul atâtor civilizații

a fost să învețe să meargă

ca mai apoi să fugă

într-o cursă de obstacole peste cruci

și gropi cu nisip golit din clepsidre

vine o vreme când zeul singurătății

coboară din paradisul cuvintelor suspendate

răsfoiește cărțile ca și cum ar avea nevoie de suflet

și mai vine o vreme

când vrei să dai foc tuturor cărților

să privești o lacrimă cum curge pe obrazul

unui copil și să-i oferi sufletul tău

ca o batistă curată