Oprește-te aici
unde urcă drumurile spre cer.

Nu mai căuta vreo asemănare între oameni.
Ea nu există.

Păsări mici zboară de zori
deasupra cuiburilor lor orbitoare.

De aici începe pacea pe pământ,
de la mari înălțimi.

Peste aceste tărâmuri
au trecut apele învolburate ale Veacului de Apoi.

Pietre sclipitoare au dispărut în adâncuri
fără ca să lase cercuri pe valuri
și s-au fărâmițat de tot.

Ziua surâde de după zidul de zgură
iar tu, copilă, întrebi când am să revin.