agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-22 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Cărți fără pleoape mângâieri impare
arcane ale marilor refugii ochi al lui Scipio rostogolit în praf nici o precizie nu-mi mai jignește rigoarea de profet al umezelei la pragul sacrilegiului argila invidiindu-și lacătele suple își caută complicități și spasme nici o aluzie la tresărirea gurii când oscilau ca într-o carapace cearceaful-amiral și focul negru (acolo unde limba își decantează mâlul leoaica nopții mele îmi așternuse patul) o jumătăți de păsări jumătăți de câini și trestii care îmi distribuiți vocalele din ce în ce mai surde iubim neîmblânzirea asta gestul de iaz aburul cert și zumzetul tangibil iubim în camere închise cu mușcătura varului pe gură geometri ai eclipselor culcați în leagăne minuțioase fanatici frați ai torsiunilor pietrificate pe lepra nu știu căror cărămizi convalescenți ai rănilor docile amanți de stuf între extaz și spaime pe chei calcarul reconstituie ultimul cuib al Marilor Ființe sub scuturile oarbe ale mării (copilul cu urechea la pământ ascultă cum viermuiesc instinctele nisipului) dar ne mai bântuie după aceea hățișurile libertății noastre furia pietrei călăuzitoare căutându-și praștia firește ne mai bântuie răcoarea obscurelor redeșteptări materne firește mâna ei cu adjective și peisajul coapsei ochiul lui Scipio rostogolit în praf acolo între dune pe aerul neînfrunzit al feței pânza de ploi a respirației acoperă grumazul culcat pe patul ceremonial strâns în păstaia semnelor intacte privesc rotirea încăpățânată a femeilor cu capete de floarea-soarelui ascult râsul de silex al neștiutei roți subpământene (sporii cuțitului s-au ascuns în nisip pasărea bate cu toiagul în poartă) pe neîndoielnicul valtrap al verei ulciorul e la buzele oprobiului împrăștiat în pânda lui sub piele paznic și castor al adâncurilor noastre tatuatorul sării și-a clătinat unealta nara înaltă a întunericului ne adulmecă frunțile o, contemplare cheie de cenușă numărul galben și culoarea patru s-au închis în violența lor lemnul înnebunit cioplește umerii dulgherului tu soră geamănă poți locui pe iarba mea nesperiată departe de incestele metalului gura mea îți rostește cuvintele îmi pieptăn părul tău îți mângâi fața mea plămânii tăi de soare sunt în plămânii mei și somnul meu adie pe unghiile tale tu singură în zonele ofrandelor suspecte rostogolești ca pe un cerc rănit durata și orgoliul rătăcirii noastre (lăcusta dușumelei îți cumpănește pasul încă un stol de păsări trece prin pământ)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate