Aparținând astral misteriosului abis,
Mă descompune-n veghe la starea ei finală
Această noapte de gânduri și vis,
Această noapte, perfect fundamentală.

Pe zdrențuite culmi de întuneric,
Un fior întâmpină jăratecul de geană
Caligrafiat celest, sub arcul simetric
Al umedei retine ce stă, - curând - s-adoarmă.

O înfrigurare de vagabond zefir
Trezește miresme de Regina Nopții,
Transferând beatitudinea în mirific delir;
Pe când aievea te visez și aievea te respir,
Condeiul încă mai scrie cu cerneala bolții
Poemul destrămării mantiei nocturne,
Surprinsă-n pictorial feeric ce coboară
Din taina tărâmului de nelume,
Iar zorii încep să mă doară.