dacă cineva i-ar mușca degetele
i-ar consuma privirea
ar face față toamnei
ar crește din trunchiul lui
ar inventa un sfârșit incredibil
splendid
prelung
din care fiecare ar înțelege
totul

dacă în zilele fără soț el ar lua trenul spre soare
ar lăsa câte o femeie în fiecare gară
cineva ar aștepta
așteptarea ar avea propria carne și sângele ei
ar cânta neîncetat
până când toți ar simți
splendoarea

atunci
și numai atunci
în ultima clipă
într-o liniște perfectă
casian ar ajunge acasă