agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-27 | |
Vreau acum să povestesc
În graiul meu oltenesc, Ce văzui eu astă vară În excursie prin țară. Ce văzui? văzui pe dracu... La un schit numit...Săracu. Mergeam singur pe-o alee, Se băgase-ntr-o femeie. Pășea-ncet, era desculță, O fată simplă, drăguță. Părul lung și despletit, Din senin m-a ațintit. Când dădui să trec de ea, Hop! căzui într-o belea. Tremura-mi, făcea cu ochiul, Eu în gânduri cu deochiul. Credința vrea să-mi răstoarne? E frumoasă! vai ce coarne! Eu visez în mânăstire? -Du-te de-aici ispitire! Dintr-o dată... a picat, Cu putere a țipat. Parcă-a zis naiba...un nume? N-am înțeles, făcea spume. Am fugit! nu e de joacă... Și am nimerit la toacă. O bătui, săreau scântei, Unde sunt păstorii mei? Au venit bulbuc, grămadă, Pe satan în trup să vadă. Popi cu bărbile-n pământ, Măicuțe cu crucea-n vânt. Începură să se-agite, Păreri multe împărțite. Cum or face, cum or drege? Hotărâră să o lege. Tăbărâră toți cu sfoară, O ținură, o legară. Se zbătea fară puteri, Parcă erau temniceri. Au adus cruce, tămâie, Dracu-n ea să nu rămâie. Au adus robe și cărți, Dracu să o ia prin părți. Mai ziceau în bărbi o rugă Dracu să o ia la fugă! Și strigau cu voce tare -Noi facem exorcizare! Dracu nu iese, se miră, Veni seara, obosiră, Și în noaptea liniștită O lăsară răstignită. Fata se uită la stele Poate sus scapă de rele. De minciună, de morală, De tristețe, de-a sa boală... Ochii i-a închis ușor, Trece-n lumea umbrelor C-un oftat abia șoptit, Iar pe loc m-a țintuit. Ca să dezlege misterul, Se adună azi tot clerul. Vor să stea, să facă pândă Dracului să-i de-a osândă. Vin spre fată, ce stupoare! Nu zăresc nicio mișcare... Între ei își dau alertă Fata zace, e inertă. Popii-ncep cu rugăciuni, Poate se iscă minuni... Regretul lor este mare, Că n-a avut lumânare. Nu regretă c-au ajuns Să facă lațul prea strâns. Nu regretă c-au distrus Suflet pur, venit de sus. Pe aleea cu mulți plopi, Desculță venea la popi. Vroia sfat, o alinare Dar a primit condamnare. Din prostie, dintr-o comă S-a transformat în fantomă. Fata și azi era vie, A avut... epilepsie. Biata fată, o jelesc Cu giulgiul meu o-nvelesc. Stau, mă-ntreb e cu putință Asta e a mea credință? Îi făcui la foaie cruce, Cerneala să se usuce Versul meu, creștin săracu Îl scrisăi, mă puse....dracu!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate