agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-03 | | Înscris în bibliotecă de Andrei Rautu
I
Ca sarea lacrimilor prunciei – apa-i clară -, asalt spre soare-albeața femeilor, ca neamuri trupești; mătasea, multă și de crini puri, din flamuri sub ziduri apărate cîndva de vreo fecioară; joc de heruvi; - Nu…brațe de iarbă, negre, grele, moi mai ales, își mișcă gîrla de aur. Sumbra Ea, Ceru-albastru-avîndu-l drept baldachinu-i, umbra Colinei și a bolții o cheamă drept perdele. II Ah, ochiul umed, limpezi, clăbucii-afară-și scoate ! Cu nesfîrșit, pal aur culcușuri apa-și umple. Verzi rochii de fetițe, decolorate, suple, fac sălcile, din care sar păsări ne’nfrînate. Mai pură ca un glben, gălbuie pleoapă caldă calcea – o conjugală credință, ah, Soție ! – în promt amiaz, din terna-i oglindă, gelozie în cer gri de căldură roz scumpa Sferă-naltă. III Doamna se ține dreaptă in pajiștea vecină, unde urzeala muncii tot ninge; cu umbrella în mînă; sieși mîndră prea mult; strivind umbela; copii citindu-și cartea-n roșcată marochină pe iarba înflorită ! Vai, El, așa de parcă, cu miile, albi îngeri dispar pe drum deodată, coboară după munte ! Ea, neagră, rece toată, după plecarea bruscă-a bărbatului aleargă ! IV Regret de brațe dese și tinerești de iarbă ! Aur în sfînta matcă,-n aprilie, de lune ! Pe maluri, șantiere uitate, pradă-anume serilor de august care fac putregai să fiarbă ! Sub metereze plîngă ea azi făr’ de nădejde ! de sus doar pentru briză-I a plopilor suflare. Apoi, opacă, blata gri, fără de izvoare : în barca-i nemișcată-un bătrîn, dragor, trudește. V Acestui ochi de apă ursuz, eu, jucărie, o, luntre nemișcată ! o, braț prea scurt ! nici una din flori nu pot culege : gălbui-inoportuna sau cea albastră,-amică cu apa cenușie ! Ah, pulbere de sălcii, de-arìpă scuturată ! Ah, roze de rogozuri, de-atîta vreme roase ! Ah, luntrea-mi pururi fixă; și-n fundul apei joase și fără țărmi tras lanțul – spre care mîl tot cată ?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate