agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-04 | |
Uite ce... îmi pare rău pentru ziua de ieri!
A! s-a-ntâmplat mai demult?!? Oricum, vreau să-mi cer scuze, primești? Știi, eram cuprins de dorul de-a aduna averi... Capul meu era vrăjit de-al străzii tumult Când ai ajuns să-mi vorbești. Nu îndrăzneam să-ți spun pe nume De teamă că ți-l voi poci Și adunam de zor cărbune Să-ți câștig inima-ntr-o zi. Mergeam pe linia desenată de urmele A câtorva vagoane gri. Nu-mi despărțeam gândul de visele Unde te pictam fără să știi. Stăteai în fața porții așteptând Poștașu-o carte să aducă, Dar în scrisori nu găseai decât Pisat mărunt miezul de nucă. Te-am neglijat, voiam să suferi! Nu-mi dădeam seama ce doresc: Să fierbi de dorul celui din stâncă, Ori să-ncetez să te iubesc?!? Stăteai cu ochii-nlăcrimați În pragul casei iarna târziu. Frigu-ți îngheța obrazul, Focul revederii era viu. Te-am chinuit amarnic, n-ai cârtit M-ai așteptat cu-nfrigurare. Dar după doi ani când te-am zărit Erai o rană ce-așteaptă sare. Obrazul tău acum îl simt, Mai delicat ca altădată Mâinile îmi strângi puternic Să nu mă mai scapi o dată. Îți sorb cuvintele amare Ce îndulcesc ziua din nou. Calabalâcul vorbelor goale-i înecat În gura de metrou. Leg soarele zălog că trei milenii Voi priponi voința spre deșertăciune Și mă voi afunda-n programul de utrenii Spre rugăciuni de iertăciune.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate