Te-am privit cu ochii atenți și mari,
erai atât de frumos.. erai ca și mine.
Și mâinile le aveam la fel, albe și fine.
Și am rămas o vreme așa, fascinată,
privindu-te cu drag.

Apoi cand m-am dezmeticit,
ca un copil, am alergat în casă,
vroiam să îți ofer ce aveam mai scump,
și vroiam să-l găsesc să ți-l dau.
Dar nimic nu se potrivea cu tine.

Apoi am știut,
există un sigur lucru destul de bun,
mă voi dărui pe mine !
și ti-am dat inima mea,
am pus-o in palmele tale,
ți-am dăruit-o cu bucurie și drag.

Au trecut de atunci mii de ani lumină,
și nici azi nu știu,
ce-ai făcut cu inima mea,
și dacă-ți mai folosește la ceva.
Și îți dădusem tot ce aveam mai drag…