agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-04 | | " În negrul nopții Cu liniștea adâncă, ce zace moale, caldă, O țigară neaprinsă-ntre buze - Așteptând focul ce-o va consuma, ucide; Cafeaua și paharul cu apă rece... Îmi dreg vocea Ca și cum m-aș așterne la povești. Și într-un fel, asta și fac, Doar că le scriu. * Pufăi din țigară, Inima-mi bate molcom Și nu știu de ce Ochii-mi sunt la un pas Să se umple de lacrimi. Poate pentru că-s în viață, acum. E noapte târziu sau Dimineața devreme Și moartea va fi desenat deja un X În dreptul numelui meu Și nu pot câteodată Să nu mă gândesc La toate acele lucruri de lângă noi Pe care niciodată, se pare Că nu le putem vedea. * Febra scrisului Mă apucă, pe neașteptate. Când și când, Întotdeauna prea puțin... Dau glas gândurilor, Și cad mai apoi în reverii adânci Legate de rosturi și sensuri neștiute, Cauze și efecte, Înlănțuiri, dezbateri interioare Și așa mai departe... * Citesc și scriu. Când nu citesc, scriu; Când scriu, nu citesc. Orice altceva fac, cumva Mă aduce înapoi La citit, scris, citit, scris... -mi-nchid ochii pentru-o scurtă vreme Și mă reapuc de scris Obsedat; e obsedant, cumva insinuant, Intens, abia oprindu-mă Să-mi relaxez degetele-nțepenite. Când obosesc să scriu, citesc și invers. Noaptea e prietena mea Și liniștea, asemenea. O pace relativă, de scurtă durată. * Obsedant... * Pasiuni nenumărate Mi-au purtat pașii În lumi ciudate, ale mele, minunate. Obsesii vechi Din vechiuri eu-ri, Cărămizi fărâmate acum În praf, la baza prezentului; Munți de istorie (Planeta se-nvârte încă nebună-n spațiu), Arbori genealogici Cu frunze și ramuri căzute, moarte -n cimitire dărâmate, Uitate-n cele din urmă De cei vii și Viermii așteaptă Alte și alte contingente proaspete De morți proaspeți ce fost-au vii Cu doar o clipă-n urmă. Și poate de aceea Mâna nu vrea să se oprească Și scrie urât și grăbit... Viermii-și freacă mânuțele inexistente Cu încântare de dimineață de Crăciun. * Nu spun nimic, Îmi dreg vocea doar, tăcut Și mai scriu puțin. Am să recitesc, iar și iar Și aste rânduri, și altele Scrise cândva sau de o clipă-ncolo. * Universuri se intersectează Unele cu altele, realități la fel Împreună cu irealități și Virtualul e real - granițe încălcate-acum. * M-apropii de sfârșit Ceea ce deja e un lucru trist. Da, nimica nu durează, Iar câteodată asta e un lucru bun. Sau, poate, la urma urmei, Și sfârșitul e un lucru bun - Și nu din cauza începutului ce urmează - Pentru că, am învățat cu toții Lecția Nemuritorului Într-o lume de muritori. Pace deci, la sfârșit, Dar, până atunci Obsedanta luptă cu tine însuți Poate să continue. Merită, zic eu. " EtienneNoir, 15 Noiembrie 2007
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate