agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1388 .



Mesaj într-o sticlă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [SAdy ]

2009-09-04  |     | 




" Zilele ce tocmai s-au scurs
Se-nșiră cuminți, tăcute
În antecamera ce precedă
Abatorul numit Trecut.

Un sentiment acut de disperare
Se accentuează ritmic-constant
În valuri copleșitoare ce ajung
Să te sustragă Realității și Timpului tău.

Există un dor uriaș
Nedefinit și fără posibilitatea
De a-ți da măcar seama
De sursă și direcție, sau destinație.

Și tot așa, se îndesesc momentele
În care nimeni și nimic
E nimeni și nimic
Valorând nimic. Pentru nimeni.

Antecamera ce precedă Abatorul numit Trecut
Are o plăcuță veche pe ușă pe care scrie
Cu litere desuete, prăfuite, în relief:


Iar Zilele, încărcate ca niște catâri neiubiți
Își lasă în sfârșit poverile uriașe pe jos,
Stau o clipă respirând ușurate, zâmbind chiar,
Și intră împăcate, ținându-se de mână în Abator.

În urma lor se cască-un gol.
O smulgere prea bruscă
Ce nu lasă loc durerii să urle
Și au plecat deja cu toții atunci

Când Sângele în clocot gâlgâind
Trimite Zile-n Abator,
Rupându-se pe sine,
Omorându-și Mama Viață.

Stele cad, nevăzute
Pe Ceruri nevăzute,
Prin Lumi ne(mai)văzute,
Dar știute.

Și Zilele se nasc
În Dimineți cuminți
Albastre aurite
De Noaptea precedentă

În care Moartea
A ieșit la joacă,
După joacă, la masă
Și apoi, la culcare.

Ceasuri, neîntoarse, tac.
E liniște în Univers sau
Nu-s urechi să audă
Liniștea siderală a Neantului.

Dar Zilele nu-s moarte
Cum n-au fost nici vii vreodată
În Lumea-n care și Timpul, printre altele
E-o născocire tristă

A unei Conștiințe inconștiente intenționat
Din frică și lașitate
În a conștientiza inconstanța
Efemerului aproape inexistent.

E ca și cum, în loc de Ocean
Ai folosi Universul întreg ca spațiu
În care tu, sau eu, sau nimeni
Ar lăsa un mesaj într-o sticlă... "

EtienneNoir, 3 Decembrie 2007

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!