Câmpul negru de pelin
Câmpul udat de venin,
Câmpul ce se zărește
În adâncul ochilor mei.

Grădina mea frumoasă
Este acum ascunsă
Sub o mare de venin,
Negre plante de pelin.

Pământul galben și mănos
A ajuns în Valea de Jos
Acum el este secat,
Un pământ negru și uscat.

Cutia mea cu adevărate zâmbete
Plutește pe un râu rece,
Râul ce duce
Spre pământul negru și uscat.

Zâmbetele mele au dispărut
Și pe față mi-au apărut
Negre, triste, reci
Râuri de lacrimi negre.

Deșertul de nisip negru
Se tot extinde
Și cu avalanșe necruțătoare
În suflet îmi pătrunde.

Îmi ies în față zeci de căi,
Căi albe, pure, ce aduc bucuria;
Căi negre, uscate, ce duc în Jos...
Și eu am ales...
Totul parcă se întunecă...
Am ales o cale neagră.