Ascult frenezia greierilor,
o cale spre paradis,
o cale de mulți neatinsă
și-ncerc să pot a crede,
că este calea mea.
O cale a iubirii, o cale
a iertării de sine, un lăcaș
al absolutului simplu.
E patul de înfiripare a iluziilor
fără de moașe, e ascuțișul simțurilor
ascunse în sentimente.
Aș vrea să chem o-ntreagă lume
pe această cale sau măcar să cred,
că va venii o zi a iubirii...