A răsărit alt soare. S-a mai născut o zi.
Tu nu mai ești cu mine și nici nu mai poți fi.
Tăticul meu de suflet, durere și de foc
Trecut prin astă lume stingher, fară noroc
Tu care mi-ai dat viață și care m-ai crescut
Tăticul meu de carne, te-ai transformat în lut.
Eu am rămas ca frunza ce rătăcește-n vânt
Și voi trăi deacuma mereu cu tine-n gând
Și-n fiecare zi cât o să mai trăiesc
Mă va mustra durerea că nu am fost în stare
Să-ți spun cât te iubesc.
Aș răscoli pământul cu unghiile goale
Dacă s-ar mai putea să-mi ieși o dată-n cale
Și să mă ții în brațe cum mă țineai copil.
Atunci murise mama. În paltonaș umil
M-ai dus până departe, la voi în Armășești
E-a același drum tăicuță. De ce nu-l mai găsești?
Mai vino către mine, te rog, măcar odată
Te strig cu disperare și cu iubire, TATÃ!
Mai vino către mine, mai vino să mă vezi
Adie pretutindeni copaci cu frunze verzi
Iar eu sunt pustiită ca scrumul unui foc
Tăticul meu de suflet, născut fără noroc...
Că te-am iubit amarnic, eu singura ta fata
Și nu am fost în stare ca să ti-o spun vreodata.