Solfegii însoțite de un convoi de umbre
îți scurmă în timpanul și-n ochii țintuiți
pe o regină-a nopții cu gândurile sumbre
ce și-a vândut alb voalul pe-o mână de arginți.

O vară mult nebună, sonoră și confuză
frivol te ispitește și parcă te îndeamnă
să-ți lași virgin sărutul sub colțul de la bluză
prin care se mai joacă un vânt de astă toamnă.

Lumini incandescente te-mbie și te cheamă,
te-nvăluie și-n sânge albastru se-nfiripă,
de ce-ai vrea tu, un rege, tristeți să iei în seamă
și să îți dai cetatea ca preț doar pentru-o clipă?