E vremea cărnii vechi și obosite
Care-n zadar încearcă să mai geamă
Sau să-și înece plânsul, căci i-e teamă
De terminarea clipelor sortite

E vremea cărnii așteptând în toamnă
Cărând funest în spate albă chică
Cu pasul lent, grăbit de treaba mică
Ce i-a furat și dreptul să mai doarmă

E vremea să te reîntorci acasă
O suflet aspru rătăcit pe cale
Să uiți, în valea nopții ce se lasă,

Tot ce-a fost trist în lacrimile tale
Și ultimele visuri ce te-apasă
Sosește vremea oaselor egale