ca o apă prea mare și prea adâncă
se întindea linia vieții.
păsări liră locuiau într-un turn.

pentru tine înnod cuvinte.
poem lângă poem, abecedarul îngerilor.
nu vei ști niciodată.

un copil mă trage de mânecă, mă întreabă
unde
se duc baloanele roșii umplute cu heliu și unde
începe uitarea?
inventez o poveste să-i țină de foame
pe viață.

anotimpul ăsta ne minte frumos, ne azvârle
într-un carusel,
de pe margine
iluzoriu ne zâmbesc arlechini;
ne rotim în cerc,
până uităm cine suntem.

pentru tine deschid și închid cărți, pentru tine lipesc din bucăți
furtuni de turcoaz și mărgele din sticlă,
pentru tine plec.
Nu muri! nu muri unde
luna plină doarme pe spate,
de parcă s-ar fi născut o singură dată!
nu înnopta
în casa
necredincioșilor!

pentru tine am limpezit dimineața
- o apă
prea mare
și prea adâncă.