agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2465 .



LUMEA TRISTÃ
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [zeita_kush ]

2009-09-26  |     | 



Sunt tristă și viața-mi e o umbră
De ea nu am nevoie, dar nici nu o pot pierde
Căci viitoru-i greu și viața îmi e sumbră
Durerea sună-n piept, dar nimeni nu o crede.
Sunt lacrimi ce se varsă din ochii mei zglobii
Oh! moarte, unde ești? Eu te aștept să vii!
Sunt răni ce-s sângerânde pe corpul meu ce-l moale
Și-acum, în astă viață doar suferința-i tare.
Am decăzut prea mult, n-am cum să mă ridic,
În astă lume mare eu sunt doar un pitic
Pe umeri-mi firavi, se-apasă greutate,
Durerea ce-i în jur la inimă-mi străbate.
Mergând pe stradă văd cerșindu-se o pâine
Văd oameni ce o duc mai rău decât un câine,
Femei ce-s obligate copilul să-și omoare
Din pântec să îl scoată, să nu zărească soare.
O lume prea coruptă și mult înșelătoare,
Sunt crime din plăcere și-s prea devastatoare
O lume ce se-ntoarce în Evul Mediu azi,
Vezi animale-n jur și-n animal decazi.
Instinctul animalic te-ndeamnă să ucizi
Din omul ce erai a mai rămas un vis.
Crâmpei dintr-un tecut deloc prea glorios
Strămoșii când ne văd, se-nvârt acolo jos
Am murdărit un nume ce plin de glorii-a fost
Cu faima de român, am șters scum pe jos.
Scandaluri se ivesc și vin spre noi mereu
Sunt mulți ce au uitat că este Dumnezeu.
Un soare ce-a uitat prea mult să mai răsară
O iarnă mult prea lungă și fără primăvară.
Regimul de acum nevinovați a-nchis
Nu-acela de mâncare, ci altul mai "distins"
La douăzeci de ani, copii ce nu știu carte
Durerea sărăciei, la inimă-i străbate.
Cum aș putea doar eu să schimb ceva in bine,
Ce aș putea să fac când nimeni nu-i cu mine?
Duc mâinile la piept, ușor încrucișate
M-apropii-ncet de pat, apoi mă las pe spate
Zâmbesc spre lumea ce în urmă am să las
Și-nchei,acum, aici, micuțul meu necaz.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!