agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-26 | |
Sunt tristă și viața-mi e o umbră
De ea nu am nevoie, dar nici nu o pot pierde Căci viitoru-i greu și viața îmi e sumbră Durerea sună-n piept, dar nimeni nu o crede. Sunt lacrimi ce se varsă din ochii mei zglobii Oh! moarte, unde ești? Eu te aștept să vii! Sunt răni ce-s sângerânde pe corpul meu ce-l moale Și-acum, în astă viață doar suferința-i tare. Am decăzut prea mult, n-am cum să mă ridic, În astă lume mare eu sunt doar un pitic Pe umeri-mi firavi, se-apasă greutate, Durerea ce-i în jur la inimă-mi străbate. Mergând pe stradă văd cerșindu-se o pâine Văd oameni ce o duc mai rău decât un câine, Femei ce-s obligate copilul să-și omoare Din pântec să îl scoată, să nu zărească soare. O lume prea coruptă și mult înșelătoare, Sunt crime din plăcere și-s prea devastatoare O lume ce se-ntoarce în Evul Mediu azi, Vezi animale-n jur și-n animal decazi. Instinctul animalic te-ndeamnă să ucizi Din omul ce erai a mai rămas un vis. Crâmpei dintr-un tecut deloc prea glorios Strămoșii când ne văd, se-nvârt acolo jos Am murdărit un nume ce plin de glorii-a fost Cu faima de român, am șters scum pe jos. Scandaluri se ivesc și vin spre noi mereu Sunt mulți ce au uitat că este Dumnezeu. Un soare ce-a uitat prea mult să mai răsară O iarnă mult prea lungă și fără primăvară. Regimul de acum nevinovați a-nchis Nu-acela de mâncare, ci altul mai "distins" La douăzeci de ani, copii ce nu știu carte Durerea sărăciei, la inimă-i străbate. Cum aș putea doar eu să schimb ceva in bine, Ce aș putea să fac când nimeni nu-i cu mine? Duc mâinile la piept, ușor încrucișate M-apropii-ncet de pat, apoi mă las pe spate Zâmbesc spre lumea ce în urmă am să las Și-nchei,acum, aici, micuțul meu necaz.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate