agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-02 | |
Din noapte în noapte în căruța cu fapte
Străbat acei oameni, și ale lor vise deșarte Se întorc pe la case, sătui cu de toate Sătui de păcate. Unul povestește de aventuri cu femeile care spre patimi îs sortite Îngrămădind pe catastif, păcate ce la rând, se așteaptă ispășite Nu-i tace gura crezând că le-a încercat pe toate Istorisind ale femeii picioare, si pentru el răsfirate Încălecând cu poftele-i la beție pe cea din a mai veche meserie Nu stau să-l creadă atat de voinic, prietenii, si ei sunt după cum se stie Sătui de păcate. Ce dornici sunt în a istorisi din ale minți, de mult culcate - Băi, ce-mi vorbești tu din ale mele fapte, încurcă-n gura-i ce sorbește vinul, un tip bărbos, un vreasc de vorbă Primii în schimb un val de râsete și zbenguieli Și plescăind din mustățile murate-n vin se-ncruntă și socoate: - Băi, ahh, apoi din pleoape des clipi,țigara dă și ea să se cam stingă Se împleticesc înjurăturile, în gura-i sătulă de atâta bautură Sătula de păcate. Se aud pe drum doar pietrele ce tot lovesc in roți Acasă îi așteaptă ai lor copii, si cu ai lor nepoți Cârlanul care trage la căruță, nu se uită în spate Nu știe că in spate, îi duce pe acei sătui de toate. Din când în când se mai aude un cântec încâlcit De la nuntașii vieții deșarte, cu multe păcate Se leagănă căruța, scârțâindu-și obloanele, cântă împreună În atmosfera creată, a nuntă, bețivii dau din mână în mână O sticlă de vin, roșu aprins, în patimi cuprins, ce rămâne nestins Ce coboară pe gâturile toate, săturându-le la umbra din noapte Pe cei sătui de păcate. E târziu, copitele cârlanului doar noaptea le numără Iar ceața îi ascunde tacit aburii din nări. În căruță unii dorm, iar alții-s cu gândul departe Leagănul îi dă mai incet, pe sătuii de păcate, Se zgâlțâie la gropi, dar fiecare la locu-i, stând Câmpiile se dau la o parte, poteci oferind. Cârlanul tot mai singur trage la căruță si oftează Ecoul îl îmbărbătează și cu el nechează Spre ale căror case adormite, osteneala nu-și socoate Stăpân fiind pe ale lor păcate, ce-i duce în spate, în căruța cu fapte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate