gheata s-a-mpiedicat de prag
semn rău
e ca un dulău
vremea afară
care latră mușcă te
prinde în ghiară
când ieși s-o-mblânzești
mă abat pe lângă noroaie
să nu le strivesc prea tare să
nu le împroșc cu ghinion
nu se cade
m-am lovit de prag și de sufletul tău
la ieșire
o să-mi ies azi din fire
o să
fac un gest care nu se mai află
calc cu așteptarea ezitând între mocirle
și țeastă
locul acela unde gândurile se chircesc
și dragostea devine o realitate de-nfruntat
am învățat
că azi e ziua dublului nenoroc așa că
mă grăbesc să o trec repede peste mine
să mă lepăd de ea
putregaiul nepipăit care știu că se osândește în mine