plimbându-și pasul prin univers
evită atingerea banalului uman,
traiectoria sa taie orizontul
și împarte nimicul în două -
un nimic mai mare decât celălalt.

pe cât este de indiferet pe atât de corect;
niciodată o parte a nimicului nu a atârnat mai greu decât cealaltă.

pasul său greoi apasă cu zgomot pământul
spre a-i face pe ceilalți să observe discreția de care dă dovadă.

se-nfuriază - din nimic
și înspăimântă lumea cu nepăsarea sa.

timpul trece prin el,
nemurirea nu i-a dat nume
iar viața nu i-a dat sens,
eternul azi refuză a-i da trecut și viitor,
singurătatea nu l-a putrezit,
liniștea nu i-a furat mințile.

se află într-un perpetuu proces de împărțire a lumii:
un talger pentru ce n-a fost vre-odată,
un talger pentru ce nu va să fie.

pășește tăcut,
tinzând să rămână același corp imponderabil
în care vidul și-a bucurat mereu existența.