Adu-ți aminte cum iernile pe drum
ne desenau și roți
și iepuri la căruță,
cum aduceam aproape toamna de pe gard

...sălbatic mai zvâcneam din freză.

Atunci am adunat un os de pus în casă
și-ntâia oara am călcat pe ciob
cu aerul meu snob
de urs venit la masă.

Martiri anemic legănând din strună,
copii lăsați să gângure pe drum;

prolog la o cenușă scurtată de topoare
cum e și mersul în picioare
răstălmăcit de lacrimi si de scrum.

Ne aduna la sân steaua polară
să întocmim castelele de fum
pe care le-am cazat de-acum
în veghea noastră milenară.