Se plimbau ziua ameaza mare
Pe lângă prispă
Șobolanii...
Da cotoiul Jerpelică...
Niș tu pisoi niș tu rîndunică...
Da cum putea el să prindă șobolanii dacă...
Era hrănit cu carne fiartă...
Și mai gusta câte-un pui prin poețică...
Mai fura câte-un peștișor...
Și prea des păpa smântâna din ulcior...
Și atunci am hotărât...
Am să-l leg cu-n ștreang de gât...
Și-am să-l țiu ca pe Grivei...
Cu-n os ros încă de ieri...
Și așa din zi în zi...
Motănelul Jerpelică...
Spleditul Cotofei...
Sa mai tras un pic la burtă...
Și acum
El se înfruptă...
Prinde mici el șoricei...
Iar de șobolani...
Uitarăm...
Plecară pe la alte case...
Eii!!!!!!!!!!!!