agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-06 | | . Îi vezi oriunde pe ne pusă masă, Si moartea-i tot caută pe acasă. Bântuie strada, toți adulmecând, Să vadă oameni care stau la rând. Si atunci, plini de satisfacție, Își ocupă un loc fără explicație. Nici măcar nu-i interesează Acolo ce se comercializează. Din una în alta, în gura mare, Plăcerea fiind extrem de tare, Rostesc mereu aceleași cuvinte: Ce vremuri bune erau „înainte”! Să ripostezi, nu are vreun rost, Poți tu să-l convingi că-i prost? Na-i cum să-i curmi prestația, Vă spun eu care a fost situația. În perioada trecută, comunistă, Nu se recunoștea că există Somajul, de ei mult blamat, Dar era șomaj, de ei mascat. Vă asigur, atunci în producție, Se lucra în următoarea proporție: Unul trudea pentru alți încă trei, Si eu am hrănit specimene ca ei. Salarii mizere harnicii primeau, La fel cu acei care treaba mimau, Ce erau ultimii, vă întrebați toți? Erau incapabili, leneși sau hoți. Ascultă-i vorbind cu nostalgie, Dar întreabă-te, din ce categorie Ar face parte oricare dintre ei? În cel puțin una din acele trei. Spune-le-o, nu vor să recunoască, Întreabă-i și vezi cum se demască: Să-și spună ei, de ar fi demisionat, Li s-ar fi simțit lipsa cu adevărat? Generația lor, precum o vedeți, Este compusă din semianalfabeți. Dispare ea, nu prea curând, e logic, Într-un singur mod, cel biologic. Ale lor odrasle, care în prezent, Ne terfelesc nația pe continent, Să-și consume acolo foloasele, Și tot acolo să le rămână oasele. Dar avem semeni de altă factură, Cei proveniți din suprastructură, La categoria hoți ei se încadrează, Au devalizat țara și azi guvernează. Sub nasul nostru dânșii au acaparat Toate cele trei puteri din stat, De oamenii lor fiind acum înțesate, Le-au făcut să fie niște surogate. Cunoașteți cine le-a ținut umbrela? Ion Ilici Iliescu a fost mereu acela. De aceștia, oare, cum o să scăpați, Va-ți întrebat dragii mei confrați? Unii afirmă, drept unică soluție, Că ar mai trebui încă o revoluție. Eu unul o văd doar pe acea logică: Dispariția noastră pe cale biologică. Iași 07 ianuarie 2008
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate