agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-12 | |
Sa te iubesc sau nu?!
Sa ma iubesti? Sa te simt in vise? Sa ma vrei in patu-ti plin de mangaieri distinse... din faclii, lumanarii aprinse-n incinse pofte crunte, si-n suflet sa le-avem ascunse! Ce spui... de un strigat? Ce spui... de mai multe? Ce spui... de-o cearta, de un planset? Ce spui... de-o impacare-n care eu... cu-n ranjet superior imi dau dreptare, iar tu cu palma dreapta ridicata... ma readuci urgent... la realitate! Ce viata asi avea eu cu tine? Ce viata ai avea tu cu mine? Ce drum sa apucam a ne fi mai bine? Ce viata? Calauzita? Ca frunza-n vant sau ce-npitrita-n stanci ne-ar fi mai potrivita? Sau poate ceea care-n mine te invita! Ce spui de-o plimbare? Doar noi doi... Ce spui de-un amurg sub' un castan in primavara? Ce spui de-un asternut-n iarba proaspat rasarita, sub' preiubitul nostru castan, eu te dezbrac, tu ma dezbraci si in saruturi tandre...eu iti cad, in pieptul dezgolit, incremenit de beat! Cu ce te-alegi din mine? Cu ce m-aleg din tine? Oare cu regrete sau pareri de bine? Oare peste ani ne vom intalnii in saruturi line sau injurii fine? Saruturi tandre sau blesteme catre mine? Oare ... ne vom mai iubii-n sine?! Dupa ani... eu lipsesc din mine, Tu lipsesti din mine, Singur ma trezesc mahmur... si ma simt atat de bine! De ce oare?... Doamne sfiinte! Asa ne-vrerea?... sau din plictiseala, suntem ale Tale de tristete tinte? Lumineaza-ne... suntem doar niste plapande fiinte! Oare cata lume ne-a umbrit idila? Oare cati pe lume ti-au dorit inima, inaintea mea... Si frica... le-a-nlemnit gandirea! Sau poate firea, fira-l dracului sa fie, mi-au lasat mie toata fericirea, Dar si tristetea, iubirea, gelozia... si tot odata mi-au lasat si vina! Cate probleme-am fi evitat fiind sinceri? Cate nopti albe n-am fi avut incerti? Cate certuri seci? Cata dragoste-n loc am fi avut... si cate inecuri in valuri de pasiune, am fi resurcitat prin glume! Daca nu te mai iubesc, de ce? Doar cand aud de tine vorbindu-se, mii de pumnale-mi trec prin pantece! Cantece imi sfasie sufletul ce, abea vindecat incepe sa se uste! Sa guste din durere parca ar fi un batalion de lacuste-n frunze! Poate par un om indiferent si rau, Poate asa mi-e scris felul meu, Si sa ma iubeasca cineva e deosebit de greu! De ce nu ma lasati-n pace si tu... si Dumnezeu?! Eu oricum va iubesc si va voi iubi mereu... in felul meu! Oare de ce?... ti-a ramas un loc la pieptu-mi? Noapte de noapte cu bratele-nclestate... pe-o perna moale sau o alta fata parca-ai fi tu! De ce nu le iubesc pe ele? De ce nu le vreau-n patu-mi?! Cu saruturi, mangaieri sa-mi fie iar in suflet tremur, ca la inceputuri! Si-atunci ma-ntreb... sa te iubesc sau nu?! Sa te urasc?!... ador sa te urasc, si...nu! Sa te visez?... sau nu! Sa te iert?... orbit de sarmul tau... sau nu! Sa-mi ramai o amintire frumoasa, una rea? Cred ca tu, vei fi mereu steaua mea, iar eu... un mag natamb care-ti urmeaza calea, Si raspunsul... ce-mi va nelinistii pe veci sufletul, va fi... da... si ... nu!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate