mă uit în strofe ca la o ploaie algebrică de secunde
și parcă sunt îngânat,
parcă aud iernile în paharul cu apă
mă aplec să te-aud pentru totdeauna
te dezbrac de subiecte,
te-acopăr cu propria piele
și-ți gust seva necoaptă de gânduri,
corăbii, corăbii..
pe tine te-au nins peste tâmple
pe tine te-ngroapă furia:
vâslește-mă câmpule, urlă-mă!