Tabla de smarald



Enigma existenței
Stă-nchisă-ntr-un cuvânt,
Tot ceea ce coboară,
Se-nalță din pământ.
Când Luna și Telema
Au vrut aceeasi casă,
Cu ziua și cu noaptea
S-au așezat la masă;
Dorind să-i dăruiască
Din raza ei senină,
El și-a vărsat, arzând,
Sămânța din Lumină
Iar cel ce i-a purtat-o
Spre pântec a fost Vântul
Și receptaculul ce i-a hrănit,
Pământul,
Cu apă și cu foc,
Deci, prin purificare,
S-a prelucrat cu grijă
Esența trecătoare
Pentru-a putea ajunge-n
Regatul empireu
Și-a întâlni sublimul:
Eternul Dumnezeu!
Când astrele-mpreună
Au luat ca doică vântul,
Cu cheia raiului
Au descuiat pământul!