agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-12
|
Riviere,
sunt de ajuns câteva tulpini de iarbăspadă oscilate de o geană pe delirul mării; sau două camelii palide în grădinile deșerte, și un eucalipt blond ce se cufundă între virtuți și zboruri nebune în lumină; și iată că într-o clipă fire invizibile în mine se dezlănțuiesc, fluture într-o plasă de freamăte de măslini, de priviri de floarea-soarelui. Dulce captivitate, astăzi, riviere de cine renunță pentru puțin ca o retrăire un joc antic niciodată uitat. Amintesc firul aspru ce oferă rătăcitului adolescent, sau riviere: în diminețile senine se topeau sprijinite de dealuri și cer; pe nisip pentru plaje era o amplă vâltoare, o egalitate agitată de vieți o febră a lumii; și fiecare lucru în sine însăși părea să se consume. Oh atunci zdruncinați precum osul de sepie de valuri dispărând încetul cu încetul; devenind un copac încrețit sau o piatră levigată de mare; în culori topite de apusuri; dispărând carne pentru a țâșni izvorul îmbătat de soare, devorate de soare... Acestea erau riviere, darurile feciorului antic ce alături de o roză balustradă murea încet surâzând. Cât de marine aceste lumini reci vorbesc celui torturat ce va scăpa. Lame de apă descoperite între porți de efemere ramuri; stânci brune între spume; săgetând de lăstuni vagabonzi... Ah puteam să vă cred într-o zi un pământ, frumuseți mortifiante, rame aurii în agonia fiecărei ființe. Astăzi mă-ntorc la voi mai puternic, sau e amăgirea, ce inima bine pare a dezlega în amintiri plăcute – și atroce. Trist suflet trecut și voința ta nouă ce mă cheamă, este timpul poate să vă unesc într-un port senin de înțelepciune. Și într-o zi va fi iar invitație de voci de aur, de măguliri îndrăznețe, sufletul meu ce nu mai e împărțit. Gândește: schimbare în imn elegia; a se reface; nu mai mult. Putere asemeni acestor ramuri ieri descărnate și goale și azi pline de freamăte și de limfe, ascultând chiar de mâine între parfumuri și vânturi un reflux de vise, o urgență nebună de voci spre un deznodământ; și în soarele ce vă lovește, riviere, reînflorire! [1920] Riviere
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate