agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-18 | |
Frumos mai e adesea când ninge-n urbea noastră,
Și vezi pe străzi cum saltă gigantice troiene, Vezi oamenii cu fețe aprinse, la fereastră, Tocând mărunt din buze impudice blesteme. Frumos e când vin fulgii, ca perii unei perii Și mângâie văzduhul cu plecăciuni adânci, Și, parcă ne împușcă din ceruri, artilerii, Sau stropi de valuri albe, izbindu-se de stânci. Frumos e după-aceea, când a-ncetat calvarul Și trecătorii pică, făcându-și vag mătănii, Copiii ies afară, legând la gât fularul Și-și trag printre tramvaie scheleticele sănii. Cu mâini înmănușate, ies gospodarii-n stradă, Ca să –și dezmormânteze mașina îngropată Și iau cu-ndemânare trei tone de zapadă, Atâta cât încape pe marea lor lopată! Și cară cu grăbire, cât nu e încă seară, Că noaptea vine iute și gerul dur nu iartă, Oprind adesea lucrul, nevestelor să ceară Să le aducă-o vadră de țuică bine fiartă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate