agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-03 | |
gara se pierde pe linii
mai rămâne doar loc de iubit tot ceea ce mi se arată pe fereastră fie un văl alb de nuntă fie un văl negru de nuntă mai rămâne femeia din capătul liniilor - ce bine că în camera mea sunt doar tablouri cu flori de mac ce bine că ele sunt ascunse între coapsele florilor de soare ce bine că nu mai încape nici o altă femeie decât cea purtată pe ulițe de o căruță trasă de un cal alb și unul mort - gara se apropie și trebuie să cobor în peronul nou din orașul cu zebre care urlă la roșu la verde la galben ca la un dumnezeu ce știu eu despre acest oraș în afară de faptul că aici bat clopotele doar când bărbații coboară în întuneric să caute aur dezvelit de fecioarele care nu mai știu să numere pruncii plantați la rădăcinile nucilor *** în vârful copacilor corbii stau nași peste poeți noaptea le sărut aripile femeile le sărută ciocurile lovite de stânci la marginea sufletului meu un corb singur vrea să cadă om la marginea spitalului ea mă așteaptă răstignită pe fiul meu la marginea orașului stă un tren care ne înghite unghiile ne înconjoară de două ori gâtul cu linii cu numele tatălui meu care-și împletește în plecări ferestrele de lemn cuiele din tocul ușii ascund tot ceea ce pot să vă mai spun despre durerea ce mă mușcă de tălpi atunci când iubita îmi aprinde lumina trasă de milioane de păianjeni din mormântul bunicului *** moara pe deal înghite grăunțe de porumb păsările cerului înghit și ele grăunțe de porumb eu înghit grăunțe de porumb aruncate pe cerul nopții și Dorian Gray înghite grăunțe de porumb smulse din tablourile uitate în milioanele de abatoare preoții în clopote bat grăunțe de porumb iubita poartă-n sâni saci de grăunțe de porumb ea împinge păsărilor de vânătoare carne ce naște carne *** simt cum în mine au început să se ridice oamenii de zăpadă simt cum în degetele mele se topește sângele simt cum zilele calendarului devin fire albe de timp pe care iubita le țese sâni un arbore aș vrea să îți cioplesc iubito după chipul și asemănarea noastră în el să aducem toți corbii de pe zebrele verzi roșii și galbene să le ducă trenul în gara unde dragostea nu-i decât o stație rară
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate