agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-12 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Copile! Într-o seară când te vei face mare,
(Copilul meu ce încă pe lume n-ai venit) Þi-oi povesti de nemaivăzuta întâmplare Când urbea mea în lumea cea largă a pornit. Vei crede că-ți voi spune de Simbad marinarul, De legendara-i navă cu pânzele în vânt; Cu ochiul bănuielii vei cumpăni cântarul, Cu rădăcina minții înfiptă în pământ. Ascultă-mă și lasă ne-ncrederea uscată, În basmul ce-ți voi spune e tâlc adevărat; În urbea mea pe șesuri muntene ancorată Cu călătorii lumii pe mări am navigat. Pe străzile de piatră, în seri bucureștene Păuni de artificii pe-al cerului polog Þeseau realitatea cu basmele pe gene; Călătoream mai iute decât Phileas Fogg. În clipe măsurate înconjuram tot globul, Lăsând pe-o cale stearpă eroul lui Jules Verne; Zadarnic rup fărâme de aur din tot drobul Minunilor cu care vreau fila s-o aștern. Voi auri-o numai cu praful luat pe deget, Ca-n vechile bucoavne la literele mari, Cercând să-nsemn din toate ce fost-au fără pregret, Cu dreapta cumpănire a vechilor stihari. Deci, am pornit în lume, sau mai curând, pământul Întreg veni cu solii opriți în țara mea, Scriindu-i geografia, pestriț era cuvântul, Dar inima lor mare o limbă glăsuia. Opream o seară nava la Þărmul de Ivoriu; Priveam din stal, la teatru, pământul african; Se întâmpla aievea ce fuse iluzoriu Venit pe zvonul vieții și-al cărții an de an. Eram în altă seară și țară, tot la teatru; Abia oprisem nava la țărmul mării ud; De-aș fi putut atuncea să mă împart în patru Aș fi trecut prin toată America de Sud. Că în cuprinsul serii acelea și-al cetății Vedeau bucureștenii țări multe-n fața lor Cântând balada vieții, a păcii, a dreptății, Cu graiul din vechime al dârzului popor. Prin iurtele mongole, prin fabuloasa Chină, Trecui în nopți de august, în nopți de neuitat Și-n țara care-aprinse a farului lumină Cu raza către pace țintită necurmat. Copile! Într-o seară, când te vei face mare (Copilul meu ce încă pe lume n-ai venit) Þi-oi povesti de solii frumoaselor popoare, De marea sărbătoare la care ai lipsit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate