Sfâșietor și crunt e labirintul vieții,
Durerea ce lovește și-mi clatină pereții
Sau trista umilință de a fi doborât
Ce astăzi mă scufundă în tragicul trecut.

Trec ceasuri lungi de frig și întuneric
Apoi durerea lovește iarăși atmosferic,
Desfigurând sălbatic orice ar fi fost frumos
Și simt că nu mai pot să mă ridic de jos.

Cândva, târziu, voi cere poate ajutor
Dar vor fi alte zvonuri de negru viitor
Prin epoca de haos ce piere șuierând,
Acum totu-i pierdut, voi zace la pământ.