Spre tine, iubite-mi aștern
din buchii alese cărare
să vii la-ntîlnire-n catren
căci dor mi-e de-a ta sărutare.

Din verbe obrazu-ți pictez
și ochii cu fundul în mare,
pe frunte un vis să așez,
să fie în noapte-alinare.

Să fii pe o clipă nebun
pe perna țesută de muze,
de patimă-n taină să-ți spun-
(conceptul cărunt n-o s-acuze?).

Apoi să-ți divulg... "Te iubesc...
de brațu-ți mă vreau dizolvată,
în sine un gol să-nvelesc
cu șoapta din tine furată."