Ca să mă porți
îmi zămislisei un sălaș de flori tinere
sub sânul tău,
nu mai ieșeam nici ziua să iau aer,
îți respiram numai buzele.

Traversam jungla
cu coapsele tale sălbatice,
săreai peste pietre
și la fiecare secătură de lumină
iscată în ochii tăi
înlemneam
scăpat din cușcă,
îmi crăpau venele înăuntrul tău,
Sisif coborât de pe munte.

Îmi fremătai în urechi
țipătul hienelor dezlănțuite,
îți strângeam lianele în pumn,
aruncându-mă agățat de ele,
înghițindu-ți ceafa,
zvâcnindu-ți lacrimile în verde.

Apoi pașii ni se împleticeau în iarbă,
ne trânteam în spatele ultimului copac,
desenau frunțile noastre același orizont sfâșiat.