Cum copilul de voiește a spune,
Fiindcă nu are cuvinte își plânge,
Azi durerea în lacrimi răpune
Cerul care mă apasă până în sânge.

Cum clopotului din clopotniță
I s-au promis slujbe eterne,
Astăzi rugina îl face să tacă
Și liniștea-i peste tot se așterne.

Cum Paracliserul care icoane făcea
Litografiate cu a sfinților vise,
Astăzi vinde albine de ceară
Și candele, și metanii, și crucifixe…

Cum spun în cuvinte aceleași doruri
Altfel scrise dar mai pătimite,
Azi caut beat în alte fioruri
Înțelesul acelor dintotdeauna cuvinte.