Când îngerii dau buzna din cazarme
Prea sfinte lanuri dau zorite-n spic
Și picură cerescul alambic
Roua-ndurării pe-ascuțite arme.

În suflete vor răsuna alarme
Ce vor trezi pe diavolul șoltic.
Eu, subjugat de dansul din buric,
ÃŽl voi uita pe Cel ce-n ceruri doarme.

Sedus doar de paradă și de fast,
ÃŽl voi cita alene pe-Avicenna
Când doamna Moarte își târăște trena
Prin veacul searbăd și iconoclast
În care, estompând orice contrast,
Un Hamlet vesel devorează scena.