mă întrebai în vara aceea fierbinte
cu o ușoară teamă în glas
dacă te port doar pe tine în minte
și locului doar pentru tine-am rămas…

dacă în inima mea ești doar tu
și-o altă iubire în loc nu mă ține -
acum îți pot spune cu siguranță că nu
nu te iubeam atunci doar pe tine:

iubeam norii maiestuoși și soarele
care-mi desena o umbră prelungă
ce-și împletea cu ale tale picioarele
la umbra și la inima ta să ajungă....

iubeam copacii gravi și tăcuți
foșnind ușor din frunzele tremurătoare…
ce străjuiau poteca privindu-ne muți
cum ne țineam de mînă cu-atîta candoare…

iubeam iarba în care ne culcam
și păpădiile din care-ți făceam inele…
iubeam florile pe care le striveam…
și vîntul mîngîind pletele tale rebele…

iubeam furnicile, gîzele și tînțarii
care ne dădeau tîrcoale obraznici
iubeam arinii scorburoși și arțarii
iubirii noastre de taină buni paznici…

iubeam pîrîiașul clipocind somnoros
tăcut șerpuind pe sub bolți de verdeață
iubeam cîinele ce ne privea drăgăstos
cum alergam prin rouă în dimineață!

iubeam mîinile mele care te mîngîiau feline
și inima mea cuprinsă de-un năvalnic avînt
inimă cu care te iubeam doar pe tine
dintre toate femeile de pe pămînt!