agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-05 | |
Amurgul arată cu fermitate a lui infatuare
Răpind lumina zilei cu a sa grandoare, Va rămâne decât cerul de lună străjuit Și sufletul meu ce caută necontenit. Puterea-mi apune și-mi e greu a mai gândi, Ca tulburiul apei în care nu te poți oglindi Și mi se varsă prin anxietățile pe care, paradoxal, acest sentiment le alungă cu o viteză amețitoare. Îmi deschid aripile și continui să visez În acea lume în care sunt îndrumată să valsez De inima ce-mi palpită și fiorii ce răzbesc Acest suflet ingenuu și atât de copilăresc. Poate simplul meu gând pueril nu știe Să perceapă iubirea ce razele-și împrăștie Peste toată ființa omenească zăpăcită de bizara lumină în care lumea-i absorbită. Sesizez doar cum gându-mi zboară și uit Simplu, de ființa mea și cugetu-mi învăluit De lumina lunii, puritatea apei și strălucire, Aidoma ce eu nu pot înțelege la iubire. Voi rămâne doar să meditez cu beatitudine, Spre lumea enigmatică, bătând din aripile divine Să tremur de fiori, când totul în jur parcă m-amăgește Căci e indescriptibil ce simți când sufletu-ți dospește.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate