Capra cu trei iezișori
A plecat încă din zori
Să aducă hrană multă
La iezii care-o ascultă.
Și din prag i-a îndrumat
Cu dragoste le-a cântat
Cum să-i recunoască glasul
Și să îi pândească pasul.

"Iezii mamei jucăuși,
Eu plec după hrană-acuși,
Dar voi să trageți zăvorul,
Aprindeți televizorul.
De vine cumătrul lup,
Urechile i le rup!
Nu-i deschideți, dragii mei,
Că vă papă pe toți trei!
Și când voi cânta așa,
Ușa îmi veți descuia:
Deschideți ușa degrabă,
Că mămuca are treabă,
Să bag lemnele în sobă
De mâncare, pun de-o ciorbă;
De nu-s urme de hârjoană,
Vă aduc câte-o bomboană".

Și plecă tare grăbită,
Doar cu șalul învelită.
Nu văzu că tupilat
Stătea lupu-nfometat.
Voi copii, știți din poveste
Lupul cât de șiret este?

Cu un rânjet fericit,
Lângă ușă a venit
Și-ncepu să fredoneze
Ca-nțepat în pioneze.
Dintre iezi, doar cel mai mic
A știut că-i șiretlic.
Lupul a băgat de seamă
Că nu seamănă c-o mamă
Și și-a dres vocea mai bine,
Sperând că așa va ține.
Vai, păcat de iezișori!

Ați citit de-atâtea ori!
Dar măcar v-ați bucurat
Că măcar unu-a scăpat
Lupule, din ăsta-mi ești?!
De copii să te ferești!
Și capra e supărată
Te va potoli îndată...
Plec să o ajut și eu
Să vină de hacul tău!