Ce ziceri calpe, sterpe laitmotive,
În rate dese, tot sticate chefuri
De lefegii mereu furați la lefuri,
De trenuri lungi, fără locomotive,

Că-ngălbenind scrisorile în stive,
Alcătuiesc ciudate reliefuri
Și-n scoici se altereză vechi sidefuri,
Voievozii mor în frescele votive.

Încătușate-s viile culori,
Limanul e aflat la mii de leghe,
Iar eu, captiv în viață, fără zeghe,
Mă amăgesc cu vechile candori
Pe când, vicleană doamnă, îmi strecori
Înșelătorul somn în stări de veghe.