Această carte, plângere și lumini neted oprite
Din prisma albă a gândului meu lucios,
O pun sub căpătâiul inimilor obosite
Să fluiere melodic rezonanța ei de os.

Trimit în poeme gnomii imaginilor
Presar albastru bob de mei pentru porumbeii
Ce flutură zbor în cuibul paginilor
Sub cerul gândului și sub streașină ideii.

Descântecul luminii îl închid în podul
Palmelor ce indică o oază și-un lac,
Aplec fruntea călugărește, eu robul, aprodul
Căci inima de pică îmi cere să tac.