agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-05 | |
îmi scot mâinile
dintre cuvinte gratii vibrânde ale unei închisori și te strig așa cum naște femeia neînsoțită decât de mii și mii de sudori dorindu-și să moară cât mai curând sub o ploaie de semințe fertile ca o ultimă trestie pe care vântul a frânt-o lângă mal apoi a venit un hamal dezbrăcat până la brâu cu pieptul acoperit de păr și a cerut-o rudelor – ați spintecat vreodată papură? la fel au îmbrăcat-o în rochie de anafură și cu picioarele goale (- lasă fă că sunt de lac i-au spus) mirele avea pantaloni eleganți din pânză de sac și pantofi din piele de drac doi raci îi duceau trena lungă înmuiată în sânge lipitoarea roșie a răsăritului părea că îi strânge părul într-o coadă de cal încât nodurosul hamal mai tare se îndrăgostea la fiecare pas și broaștele orăcăiau parcă mai strident încât podarul a făcut accident izbind luntrea de turla mănăstirii de sub apă ocolită de atâtea ori în viață au înotat pân’ la plăsele ca un pumnal de răspopit scriau ereții burta zilei cu semne că ar fi cerșit eu stau la mal si arunc plasa mai scot obleți cu ochii morți - ați otrăvit desfundătura (înjur în gând: vă-n târn de hoți!) nimic pe lume să poți urî din toată inima – femeia își storcea sufletul și râdea: acolo unde strugurii au rugăciuni pe față acolo unde-au stat apostolii la masă unde-au scuipat măslinii cu boabe în trifoi unde-a căzut urechea în sânge și noroi unde cuvântu-a pus în teacă sabia acolo cică-ar vrea acesta să mă ia ho ho ho hi hi hi ha ha ha taci spaima domnului! îi cer cu glasul stins de groază te uită-n apa neagră te caută plonjează taie ziua în două cu aripa de rechin te va mușca mai are puțin – fugi! ea nu fugea îi creșteau din gură iederă lujeri de păsări călătoare sunt femeia nimănui râdea mai departe nu am nici mâini nu am nici picioare ci numai pântecul mistuitor de tot am o fereastră în loc de buric d-aia mi-am strâns inima în batic eu mă făceam cum e bradul la față cu hârtie de mireasă legată versurilor fedeleș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate