Simt cum mi se urcă pe piciorul drept Dumnezeu.
Urcă miriapod și împotriva gravitației.
Încearcă să ajungă prin mine
La apogeu.

Simt în același timp o mare dizgrație.
Pașii Lui mă gâdilă cu ostentație
Și mă reped să Îl opresc
Să-L strivesc.

Abia acum înțeleg că ceea ce simt este
O eternă și lumească poveste
În care poți ușor risipi
Ofense, sudalme.

Încă port acea senzație de mâncărime.
Dumnezeu parcă încă dă din picioare.
O ultimă tresărire, se pare,
În mine, când moare.