agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-21 | |
pe lulea așez tăciune
vâlvătăi cuprind odaia. clipa modelând pe strune s-a pornit prin stih văpaia. au tacut maeștrii antici eu Cortez, ei Montezuma. lănțuiți pe raft, apatici, pe lulea se-așterne bruma. și văzându-i beți de sine din alcov mă smulg cu geamăt, la cules de flori prin mine, la sădit fiori de freamăt. ceas agonic de dorință, multe ard făr-a-le spune, căci zadarnic prin ființă pe lulea așez tăciune. însă steaua ce-am apus-o cu un frâu, sălbăticiunea, șa i-am pus, când am adus-o de-am cutreierat genunea. și de-n rost ce nu există prinț eram, în vremea aia, fi-vor căi, de-n vreme tristă vâlvătăi cuprind odaia. știu că apa nu le stinge cum a unui geniu undă însă duh pribeag le-nvinge cu prostia lui profundă ce e dulce totdeauna. când o fi cules de prune strânge tot; geniul doar una clipa modelând pe strune. însă vezi, că-ntotdeauna, dintre-atâtea ce-s stricate va găsi vreo trei, nu una; drept e deci să strângi pe toate. * faldul mistic de femeie geme dorul lui tigaia. nedibaci, prăjind idee, s-a pornit prin stih văpaia. pletele îmi ard în palmă, plasmă-i buza pe parchet, îmi aruncă ochiul, calmă, o privire din closet. prin sisifa zarvă trece neamul raftic de pitici. pruna e amară, rece; au tăcut maeștrii antici pe o virgulă uitată. ego lor, hrănit de însumi, nalță zid, crenel pedată între cele două lumi. * vai, Sisif! să nu ne-arunci! strigă ei, striviți de suma de rodiri ce strâng atunci. eu Cortez...ei...Montezuma. * * * iată! dor îmi strânge pieptul; dor de lunci, de păsări-muze... cred că am de-acum și dreptul să gust moartea unor buze. * însă ei!? fârtați de slovă, îmi erau de-acum simpatici în găteala lor alcovă, lănțuiți pe raft, apatici. nu! mă-ntorc! în van iubire! mai drept așa, mai civi'ncios; prea mi-s sânge prin menire și prea din neamul lor sunt os. dor îmi sunt prin exitență; rage în odaie puma cânt sublim de penitență: pe lulea se-așterne bruma, pe lulea se-așterne bruma; lănțuiți pe raft, apatici, eu Cortez, ei Montezuma, au tăcut maeștrii antici. s-a pornit prin stih văpaia, clipa modelând pe strune; vâlvătăi cuprind odaia, pe lulea așez tăciune.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate