o singură aripă
pe partea istovită-a amurgului
și mâna însângerată plină de spini
lipită de funia clopotului
care vestește bucuria unei înmormântări
ție încă nedestinată

în rest
tinerețe de unde
și dragoste cum
când paște la capăt târziul
despărțitorul hotarelor
și-al vieții viclene
pe care o urci în cuibarul de aer
al clipelor

în rest
cucerești frica o botezi cu izbânzi
ca pe-o victorie nemeritată
măsori distanța dintre suspine
polizezi dinții umbrei
speli gleznele frigului
înflorești în uitare
strivindu-ți aripa
de norii de piatră