Brâncuși își cioplește gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut

poarta se deschide
îndrăgostiții trec
sculptorul moare

se așează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură

spiritul său se înalță
prin coloana fără sfârșit

apoi familia împuținată
așezată pe șase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.