Un vis grozav eu am visat
Și-acum nu-l pot uita:
Că sufletul meu în păcat
Și patimi dormita.

Viața repede trecea
Și moartea-mi sta în prag
Și tot mai scurt mi se făcea
Al zilelor șirag.

Și vestitori de-acuma sânt
A morții — boli, dureri,
Ș-al viitorului mormânt
Simțesc eu reci suflări.

Dar păcătos, nepăsător
Sărmanul suflet stă
Și nici un gând mântuitor
Lumină nu-i mai dă.

Ș-așa sfârșitul m-a găsit
În dormitare grea,
De drumul morții negătit,
Robit de viață rea.

Și îngerul meu păzitor
De jalea mea plângea,
Dar plânsetul lui jelitor
L-a suflet n-ajungea...

Din somnul meu am tresărit
Cu scârbă-amară eu
Și văd: de sufletul robit
Departe-i Dumnezeu!

Și către suflet am strigat:
Fii treaz și nu dormi,
Dormind în patimi și păcat
Pe veci vei adormi.

Puține zile ți-au rămas
Pentru căința ta,
Deci, scoală și fii treaz,
Mai mult nu dormita.

Îndreaptă-ți mintea spre Hristos,
Dreptate și-adevăr:
Căința unui păcătos
Îi sărbătoare-n cer.