agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-26 | |
Foile zilei se rup în amurg
arse în orizont se prefac în spuză în care sunt calcinate corpurile de hârtie murdară o nerăbdare vibrează în aer fluxul temporal continuu îmbracă în substanța vârstei oamenii traiectoria timpului secționează viitorul ca o săgeată trasă din trecut ce traversează zenitul și se frânge de crug au secat izvoarele purității devenită lacrimă mizeră acum prin albii curg șuvoaie negre în care se îmbăiază oamenii negri cu ochi negri cu gânduri negre cu fapte negre care trăiesc pe partea cealaltă a luminii cu cerneala timpului scriu paginile activității un an are consistența unui volum cu 365 de pagini lecturat de erudiți ce-și analizează acțiunile din visul diurn mă întrerupe o întrebare stenică dacă „însumi” sunt eu sau e o stare lăuntrică personală dacă „eu” e sinele sau rațiunea de a fi dacă „sunt” este sinonim cu a fi în clipe consecutive dimineața servesc cafele amare gândurilor somnolente îmi iau țigara dintre degete și o fumează cu lăcomie dau foc unor idei inflamabile pentru a se încălzi flagelează corpul letargic și îl obligă să meargă la serviciu în fiecare dimineață dupăamiaza gândurile se îmbăiază în apa muzicii citesc poezii de Nichita Stănescu decupează din ele necuvintele pe care mi le imprimă pe retină pentru a descifra semnificațiile lui „non” seara gândurile pescuiesc mâncarea din gură beau sucul întunericului cu zahăr pudră de stele îmi împrumută ochii pentru a viziona la televizor emisiuni stau pe perna proprie aprind toate becurile din minte mă ceartă că sufăr de miopie și îmi prescriu o cură de slăbire iar noaptea se învelesc cu materia somnului din jocul sever al gândurilor cu meditația ia naștere poezia – femeie lirică umbrită de toane și capricii corpul ei are pielea catifelată din cuvinte picioare lungi de versuri epilate de prozaic ochii formați din simboluri trec dintr-o culoare în alta îi desprind din coală și îi arunc în stări contemplative intuiesc mișcarea existenței în ea însăși cu timpul învârtindu-se continuu și regulat în sinele ei nu există pauză hiatus nemișcare totul se mișcă ciclic prin mișcare gândurile cresc și transfigurează corpul prin gândire eu urc în spirale evolutive.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate