Sub clar de lună multe se întâmplă,
Vin vârcolacii pe Tanit mănânce
Și din cavouri grozăvite,-adânce,
Ies însetații cei de sânge. Tâmplă

Scornește-acești titani atunce
Sau realitate este, simplă?
Pe cei nemorți, Imaginar contemplă,
Dar Rațiunea ține să-i arunce.

Urcând pe zid în gheare, ca păianjen
Umană sevă roșă cere birul
Și zboară pe deasupra tinei, stânjen

Se înfioară-n urma lui și pirul
Nemuritorului doar zorii-l stânjen.
Și ce măiastră spiță e vampirul...