babele și-au înnodat zdravăn baticurile
și-au lipit strasuri pe dinți
apoi au plecat să semene ultima ninsoare
împrăștiind toate boabele de prin buzunare

înghiontindu-se dădăcindu-se
au tras brusc porțile hangarului sideral
în viteză au dat drumul din lesă norilor
sechestrați de o bună vreme

negru rostogolindu-se de mânie
trăgând aer în piept, înfrigurații au început să sufle
în jarul iernii spulberând scântei
iubiri adolescentine explozive

pământul dat de-a dura se învelește în viscol
ca o vată de zahăr pe băț
în care gerul își încleștează fălcile

copiii s-au urcat până spre lună
în chiote alunecă pe spinarea cerbului de gheață
lăsând în urmă vrăjitoarele-amețite

(9 martie 2010)